Părul tău era negru ca o beznă totală
Tuns breton, pe deasupra de ochi îți stătea
Și privirea ta caldă putea fi chiar letală
Dar în zâmbetul tău un copil chicotea.

De cireșe cărnoase aveai buzele pline
Roșu-aprins în lumină, Cireșar le cocea
Răspândeai clar, parfumul unor roze divine
Iar în zâmbetul tău un copil chicotea.

Erai soare în vara ce-anunțase că vine,
Erai teiul în floare care umbră-mi făcea,
Disonanță cumplită cu furtuna din mine
Când în zâmbetul tău un copil chicotea.

Te pictez în cuvinte, lumii-ntregi să pot spune,
Să o fac să-nțeleagă, niște versuri scriind,
Cum pământul deodată are-a opta minune
O minune cu zambet de copil chicotind.

Stând pe țărmul pe care valuri reci încă-l spală,
Necuprinsul albastru ca o rană-mi era
Mi-amintesc părul negru, ca o beznă totală
Și-acel zâmbet în care un copil chicotea.