sunt lucruri pe care puteam să le fac
înainte de tine
părea ușor să-mi folosesc mâinile
țărâna îmi trecea printre degete de parcă
aș fi plecat de la înmormântarea unui prieten

lumea ar trebui să respecte minunile cuiva obișnuit
să iubească
preț de șase mii de ani în care a căutat pacea
iar
pacea niciodată nu a fost mai greu de găsit
decât iubirea ce venea din viitor

implacabil

las câteva începuturi de ploi
vrăbiilor pe care le aud strigând iarna
pe numele de fată
povestea noastră din casă în casă ajunge la oameni
începând de la nașterea lui abel

aștept momentul unui timp dureros pentru mine
atunci când cei dragi nu te recunosc înseamnă că trecerea anilor
a fost în zadar
iar cărțile jucate nu și-au plătit osteneala

timpul cu greutatea vieții mele în aur
încearcă să încheie o alianță fragilă precum o palmă ce s-ar sprijini pe o trestie
ridic un om din bulgării
dulci
precum scânteile unui jar ce nu poate să ardă
în altă vatră

nu-mi place să chem moartea sau pe cei care au trecut linia orizontului
ai fi crezut că un pământ atât de bine arat înseamnă recolte bogate
dar
copacii se îmbolnăvesc precum copiii orfani
și nu se găsește nimeni să le împartă îngrășăminte de moși

între noi stăruie legătura de sare
dorințele unui tânăr care nu vrea să-și vadă sfârșitul
și zilele puține și rele ale unui bătrân
obișnuit cu iluzia că știe ce face
atunci când îl caută pe dumnezeu
printre straturi de uragane

mă gândesc că voi deveni tot mai firav
poate voi leșina
nimeni nu știe
cu precizie
o umbră s-a apropiat de patul meu alb
lasă-mă să mă așez
de cealaltă parte
diavolul stă să spună câteva cuvine
pentru cineva care nu a fost niciodată tată
simte de parcă și-ar pierde fiul

zâmbesc fericit
mi-ai transmis senzația aceea când o femeie îndrăgostită
îmi spală părul

și asta pentru că nimeni nu mi-a spus cât mai am