poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-06-09 | |
//
mergem în liniște să vizităm abatoarele. de acolo nu răzbate niciun strigăt. electrocutterele continuă să pună capăt viselor. apoi trecem pe o stradă frumoasă cu salcâmii de august scuturându-și otrava. noi și orașul facem dragoste până la sfârșit. izolarea e blândă/ ne intră mai departe sub piele. ne trezește din când în când. ne ține cumva fericiți. suntem aproape de aceste containere ale fricii. am făcut poze. apoi le-am întins peste blocuri. am transformat orașul într-un uriaș poster. apoi ne-am transformat noi. în aceste animale hăituite înghițind ultima masă așteptând la rând pe culoarele înguste, negre o moarte electrică. pe noi nu ne doare nimic. dar ceva ne subjugă. sunt creierele noastre care îndură. visează. încă mai simt foamea și dorul. c r u z i m e a. afară cerul e moale. peste tot fumegă crematoriile. pieile noastre se desprind încet, una câte una. fețele rămân reci, lipite de geamurile negre ale blocurilor de unde ghetoul se vede în toată splendoarea lui. ne vedem chipurile listate în cadre colorate, zâmbind până la durere. așa arătăm ca actorii de la Hollywood prizând orice drog, cumpărând hainele de la prada. cândva am visat că e o lume frumoasă și ne doream să fim johnny depp. visăm și acum.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate