Împărtășirea cu inima cuvântului
Este ca și cum ai sorbi din soare lumina
Fără să îi consumi arderea.

Nici o rază nu rămâne în sine lumină,
Ci va deveni altceva ce va avea altă numire,
Gând ce desface drum prin stingere.

Ca și cum ai privi din marginea mării
Și totul depinde de locul din care privești.

Nu este niciodată întunericul desăvârșit,
Ci acela care îl lasă să se întindă.

Cu toate acestea, cel mai mic cuvânt
Umple cu orizonturi întreaga viață!

Ținuturile nerostite sunt imensități,
Care eliberează pe cele rostite de rostuire.

A cuvânta e coborârea în sine spre niciodată.