în rochii di mătasă, umerii goi, părul strâns la spati, mă urc pe scaun,
șterg geamul di la drum pi dinăuntru,
soarili,
fără nici-o treabă, pitit ca un hoț, tip, til, alintă sticla cu raza-i,
obraz cald însoțit di pas vesel, pleci și vii pi șleah în sus,
cauți gardul verde cu ochii (am uitat să-ți spun, timpul a zidit altul din cărămidă)
agudul nu s-a uscat, încă păzește casa, sub geam, vișinii au blocat trecătoarea,
mama și tata dorm în tindă, somn lung, cât de cât așa se pare că-i zi di duminică,
hripca, arde-n cotlon, dă vlaga mâncării, căldura-i bati-n mijlocul ogrăzii,
vântul leneș adie,

caut o hârtie curată,
mușc stiloul cu dinții, măzgălesc litere,-în gând
încerc să te-adorm, fără nici-o șansă pe-aceea tot o mai gândesc,
cu palme rozii o iau di la capăt, în aceiaș rochie di mătasă, umerii goi, părul strâns la spate,
mă urc pi scaun, înaltă, di parcă o fi zi lucrătoari, spăl mai departi geamul, și
cânt ca maria bieșu

vecina strigă la gardul din spatele casei,
a fiert fasoli, îmi dă un castron di sufletul mătușii mașa,
o pomenim

mașina poștei coboară dealul

țața frosa munteanu aduce hârtia de-admitere la universitate,
mă-ntreabă:- e pentru tine sau luminița