poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-05-13 | |
Ușor și trainic zborul își întinde aripile.
În devenire el face mai mult decât să lege două orizonturi. Abia cu trecerea lui orizonturile apar ca niște maluri. Cu aripile sale le pune în lumină ca pe limite Care se opun una alteia. Partea de dincolo se desprinde din mijlocul zborului de cea dincoace. Apoi orizonturile se desprind ca două păsări indiferente Din ținutul cerului ce trec prin umbre devenind. Odată cu orizonturile, zborul le înalță când pe una când pe cealaltă. Din vastitate devenirii lor se întinde dincolo de toate sfârșirile Din care strânge laolaltă tot adâncul pe care îl risipește. Astfel devine călăuză prin lunci, în albii de fluvii în care odihnește, De unde se învolburează în bolți și din care își deșiră cale, Fie liniștit și voios, fie în torente, plutind sub arcul înaltului, Sprijinit pe marginile cerului și pământului mereu Pregătit să întâmpine esența lor schimbătoare. Chiar și de acolo de unde nu i se mai văd vârfurile, zborul oferă Cerului curgerea îmbrățișând-o pentru câteva clipe În bolta aripilor sale și apoi eliberând-o. Astfel lasă orizontului îndepărtarea și totodată îi acordă Plutirile sale muritoare ca acesta să poată umbla, Să poată călători călăuzind din ținut în ținut.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate