poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-05-10 | |
Când ai plecat de lângă mine, toate florile câmpului s-au pălit;
nori de tristețe au întunecat deodată zările. Mi-au dispărut dureos din minte ochii tăi de primăvară și nici n-am putut crede că setea mi-ai stins-o c-un izvor de sărutări... Prin tine-am aflat cum pot fi răpit la ceruri și cum tot pământul, pentru o clipă, poate deveni cer. Dar, tot prin tine, știu că m-am întors amețit pe pământ, descoperind că, de fapt, tu locuiseși de la început în fericirea mea și-n palatele gândurilor mele clădite din armonii cosmice care pot vindeca veșnic rănile universului... Atunci când ai revenit, am simțit cum mă transformi în raze de soare care te-au renăscut îmbrăcându-te în irizări văzute numai de mine și de îngerii tăi pe care nici nu-i cunoști. La apropierea ta, toate păsările din raiul luncilor au explodat de cântece și toate unduirile verzi ale câmpului alergau grăbite spre tine să-ți cuprindă fericite gleznele cu valuri de fiori și de flori policrome, ce tremură sub stropii parfumați de rouă. Martori ai acestor minuni mai greu de înțeles, ochii mei se-mbată de mângâierile lor răsărite din neant, dar apoi, încet, încet se-ntristează, știind că toate sunt pieritoare...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate