un singur sens
etapele acestei detoxifieri
o lamă trasând conturul
dintr-un univers în altul
ermetic
steril
şi intens
o voce dublă
şi un stol uriaș...

şi persoane ca „noi”
vulnerabile
curioase
versatile
binevenite
versiuni accelerate
care se învârt în jurul circumstanțelor
atâtor erori
atâtor oameni obișnuiți şi încrezători.

dacă putem afirma
că acest sentiment de trepidare postum –
esența acestei întâmplări
acestei furtuni interioare
ca rezultat neștiut al unui exercițiu de fond
şi al unui amestec curios de autoclave şi sens
(sens profund cunoscut) –
este real
pot spune că tot ceea ce simt
tot ceea ce resping
sunt vechi imagini şi rădăcini
fotografii în non-culori
când totul devine o toleranță
față de așteptări

şi...
nimeni nu va ști

iar dacă fac doi pași înapoi
dacă aș ezita între greutatea ultimei noastre priviri
şi mâinile care dezbrac culorile
într-un abandon (ne)fericit
dacă voi învăța acest dans solo
fără să știu de ce
într-o persistență de timp redescoperit
voi rămâne același totem izolat
într-un joc de cuvinte nedefinit.

de aceea
voi scrie din nou...

poate mâine
poate sub spațiile
aceluiași acoperiș interior
poate urmând dintr-o canoe
atingerea acestui unic sens
rezistent.

chiar dacă ecoul cuvintelor
rezonează discret -
ferestre sculptate
în fața unei lumini inodore