Sub umbra tremurata a marelui copac ,
Se afla casa ce era odată plina
Acum , un om a mai rămas sa stea ,
Sa-și ducă anii de rutină .
Iar tu , mărețe galben soare ,
Ce naști din plopii falnici, umbre ,
Harnic fără de- n-cetare, dar azi cam leneș pe oriunde .
Păsări ce zburați agale , repede voi să va duceți, ca să ii ieșiți în cale ,omului ce crucea-și duce .
Și sa ii cântați un cântec sa se audă primăvară, sa mai uite de tristețe,
Sa vedem un zâmbet iară.
Toamna ne numărăm anii ,
Primăvara nu-i la fel
Astăzi sa rabdam cu toții și sa mai zâmbim nițel.