sper că bărbatul meu e între sfinți
și nu mai suferă rănit de moarte
cum sufăr eu scrâșnind din dinți
răstignită pe o pagină de carte.

nu credeam să-mi fie soarta blestemată
să pierd tot ceea ce am iubit mai mult
sunt astăzi la singurătate antamată
cu doruri ce în mine freamătă tumult.

nu găsesc în suflet iertare destulă
pentru moartea care mi l-a răpus
necruțătoare perversă haină nesătulă
îmi plâng și fericirea care a apus.

voi trăi cu sufletul rănit și în doliu
cu cerul deasupra ca un lințoliu.