Cuvintele încălzesc dar nu aprind în vatra lor
decât uscate vreascuri,
Flacăra lor ațâță aprig fosforescente visuri
și se întoarce mică pe seul din opaiț.

Gânduri îmbrățișează umbre în forfota bizară,
Dorul e pus pe drumuri, e freamăt, neastâmpăr
Se-ncumetă-n voință spre alte zări străine
Vrea să cuprindă totul, să-l stoarcă-n lămurire.

Dar înțelesul a toate, e mai presus de cuvinte,
E foc de sus ce lămurește argintul.
Aprinde-ți văpaia în propria inimă,
Înțelege mai mult, nu te desfăta în cuvinte.