în oceanul de tristețe mă zbat ca o moluscă
tulburate valuri inima îmi inundă
lacrimi pe obraji nu se mai uscă
fericirea mea este muribundă.

doar rugăciunea mă mai liniștește
în singurătatea mult prea văduvită
sufletul meu la Dumnezeu cerșește
îndurare milă pentru inima strivită.

din toate părțile mă simt lovită
pierderi și regrete fără consolare
și depresia în suflet e ivită
abia mă bucur de zile solare.

aștept de-o vreme speranța potrivită
cu chef de viață și energii polare.