Cea mai mare temă este aceea de a ucide.

Nesfârșirea luminii care orizontalizează
Ființa care înalță din sine revenirea
Din orizontul luminii nesfârșește.

Gura cu care își înfruptă din plăcere tăceri,
Ca un gât de reptilă ce înghite adâncuri,
Redimensionând digestia nefinitului
Înfăptuiește risipirea nedefinitului.

Speranța prin care voiește a urca pantele albe,
Asemenea apei în cuva arcuită a chiuvetelor,
Stânci necucerite între ele își zbate
Și îi pășește trecând-o în neuitare.