băutorul de cafea amară
și-a pierdut iubirea,
cu geamurile deschise nu vede lumea,
varsă rafturi întregi cu metafore în valuri,
salvează cuvintele, cu neliniștea strânge dobânda orelor triste,
adună capital de invidie,
oștile sale nu pot înțelege neologisme,
cursa contra cronometru în care este asemeni unui șoarece într-o alergare fără de capăt
îi consumă energia cu fiecare oră,
acuză
întunericul ce-l strivește,
compune epopeea singurătății în fața cănii de cafea pe jumătate goală,
soarbe ultima picătură de amar înaintea plecării,
timpul
se destrămă cu fiecare secundă.