umbla, după baie,
dezbrăcată
prin casă,
aprindea o țigară,
după o abstinență de fix, zece ani.
o ținea afectat
între degetul arătător și mijlociu
și privea prin fumul ușor albăstrui
la carnea ce-i acoperea, plină,
picioarele, brațele, spatele
și, apoi,
scuturînd capul ca un cal
pregătit de galop
căruia încerci, zadarnic, să-i pui căpăstrul,
vedea descompunerea vîrstei
cum rîdea zeflemitor
direct în ochii ei verzi,
preafrumoși încă,
și fugea
aruncînd țigarea,
și pe ea,
halatul mirosind a casnică neiubită.
Venea iar, seara.