Măcar ție să-ți meargă bine, băiatul mamii.
Anul ăsta ai luat niște premii
și mă bucur pentru asta.
Tu tot timpul ai visat
să devii poet.
Eu am început să trăiesc
din ce în ce mai mult
din amintiri.
Uite, aseară mi-a venit în cap o imagine
în care eram fetiță
și aduceam mieii proaspăt fătați
în brațe
ca să se încălzească în casă.
Apoi mi-am amintit când te-a adus și pe tine
tacă-tău
tot așa de la spital
înfofolit într-o păturică.
Uitaseră că te externezi
și n-a mai putut lua hainele
de la garderobă. Și erai la fel de plăpând
ca și mieii aceia.
Atunci am știut
că o să devii poet.

Măcar ție să-ți meargă bine.

Uite, frati-to s-a dus
și soțul meu e bolnav.

Iar casa asta în care te-ai născut
a devenit din ce in ce mai
mare.

Aproape că nici nu ni se mai aud pașii
de atâta singurătate.

Măcar ție să-ți meargă, băiatul mamii.

Aici până când și zidurile
au îmbătrânit.