l-am auzit pe bach în dumnezeu.
mă întorceam când pe o parte, când pe cealaltă să-l ascult.
era ca atunci când visezi sau nu;
o fugă spre înțelegerea balanței.

am ascultat atent, cu ambele urechi, dar n-a fost suficient.

l-am auzit pe bach în dumnezeu.
mă întorceam mai mult la bach visând,
să înțeleg prin vis ce compunea
în contratimp cu lumea.

am ascultat atent, suit și coborât, dar am căzut în neștiință.

l-am auzit pe bach în dumnezeu și am urlat și avea sens.
o mie și ceva de gânduri lansate-n timp ca Voyager,
să răstălmăcească minți de viitor
în căutători tot mai puțini.

am ascultat la nesfârșit, și-am auzit pe bach în contrapunct.

pe de-o parte era dumnezeul lui,
iar pe cealaltă muzica
și am rămas acolo.