Zâmbete uscate-n cântece de dor,
Îți străbat spinarea cu-n rece fior.
Cărunte amintiri din zilele trecute
Zac într-un colț de suflet, tăcute.

Se-ngână amăgiri și uitate regrete,
În turnuri de sticlă lovite de pietre.
Și vântul a-nceput să bată din nou,
Și aleargă în zare, țipând, un ecou.

Te agasează întrebările deșarte,
Venite din ochii și gurile căscate.
Te-nvelești în ciripituri diplomate,
Călcând peste-a inimii porți ferecate.

Și tragi jaluzelele minții trosnite,
Crezând că oștirile pot fi oprite;
Înfunzi aerisirea cu șoapte-ngânate,
Ridicând poartă din zâmbete uscate.