Să trăiești noaptea pare a fi simplu,
Pentru că tot ceea ce îți dorești este
Ca lângă tine să foiască măcar patul.
Locul în care orice mișcare, orice sunet,
Devin o mare care revarsă valuri
A căror mângâieri devin măcar umbre
Desprinse din plaja ce se întinde în sine.

Altfel somnul este un izvor care poate seca.
O gură lipsită de cuvinte, un vânt care
Suflă acolo unde nu a înrourat.
Acolo unde timpul nu mai măsoară
Pentru că nu mai are către ce să întoarcă.

Să trăiești este, de fapt, nesfârșirea
Ce adună tăceri născute din scâncet și urlet.