poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-11-23 | | Și mă gândeam că inutilul s-a născut văzându-mă pe mine În toată deșertăciunea. Și-n uitarea de sine Căci prea de multe ori am spus nu. Mie. Doamne, dacă viața mea nu a fost în zadar, te rog să-mi dai un semn. Și semnele au venit, numai că eu n-am știut să le citesc - Hei! De mult nu te-am mai văzut, ce mai faci? - Bună tată. Astăzi o să trec să-ți aduc ceva - Nu te supără vecine, poți să mă ajuți te rog? În fața porții un ghem rugător mi s-a frecat de picioare L-am ridicat și l-am luat în brațe. Și torcea deja legănat de vise. O ultimă frunză s-a desprins, cu părere de rău parcă Și a căzut fără să se mai uite înapoi. Cerul oricum era prea sus O păsăruică cu pieptul galben A-început să cânte căutăndu-mă printre uitări Și cerul stătea în cumpăna, neștiind dacă să plouă sau să tacă Ziua de azi s-a strecurat afară din casă și a plecat la drum lung Uitările nu ne spun unde se termină și unde încep aducerile aminte Dar cine mai are timp să întrebe? Poate... doar Moartea...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate