poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Calciu și ciocolată
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-11-22 | |
Câinii vagabonzi sunt condamnaţi la o existenţă mizeră printre ruine,
insule gigantice de gunoaie. Oamenii au rămas la fel de nepăsători de mediul înconjurător; dezinteresaţi de a construi o formă de solidaritate şi supravieţuire armonioasă cu tot ce îi înconjoară. Îndepărtaţi de poruncile lui Dumnezeu, lunecă în mijlocul singurătăţii ca o revărsare neagră a nervilor într-o lume sumbră şi n-au cum să vadă sinceritatea din ochii animalelor abandonate. Niciun adevăr nu e mai mişcător ca cel lăuntric al animalelor. Ele nu destăiunuie nimic, sunt necuvântătoare, dar devotamentul lor e capabil să topească aerul polar, să cânte mugurul în inima ierbii. Şi animalele iubesc, sunt gata de a-şi oferi iubirea până la sacrificiu. Gândiţi-vă ce înseamnă un suflet de animal cu zâmbetul larg printre nepăsarea noastră; se zvârcoleşte invocând un dram de afecţiune pentru supravieţuire. Câinii vagabonzi nu au avut niciodată o soartă bună; istoviţi de căutări afectuoase, mor la căpătâiul unei pietre. Acolo îşi unesc trupul cu pământul, acolo se uneşte sufletul cu cerul, sfârşeşte lumina mocnind în tăciuni. O iubire chemată şi neauzită îi transformă într-un chin viu până la marele gol unde pustiul este o linişte grea cu gura plină de moarte. Se mai rupe o piatră din munte, mai creşte pământul cu o inimă frântă de tristeţi, mai cade un anotimp în fundul pământului şi nu mai poate fi găsit niciodată. Urmăm celelalte suflete care ne-au chemat şi nu le-am auzit din nepăsare; nu ne-am potrivit sufletul cu gândul. Suntem condamnaţi să căutăm suflete imaginare pe care nu le-am putut auzi, şi parcă toate sunt de lemn şi răbufnesc în ecouri sparte pretutindeni. Motto-ul meu: Să hrăneşti un câine fără stăpân Nu va schimba lumea Dar va schimba lumea Acelui câine. din cartea – Cuvântul deschide gândul omului, publicată de Editura Sfântul Ierarh Nicolae – 2019
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate