Un fel de stângăcie de a merge înapoi
Apucarea cheilor de la mașină cu un gest repezit
Îmi lipsește spontaneitatea, de fapt
Și mă tem
În mod normal m-aș fi murdărit pe bocanci și aș fi luat-o drept
Pe coclauri
Poate, într-o zi, o să uit, în sfârșit, totul
Pentru că este ea în mașină
Nu o să mai îmi simt inima prea murdărită
Sau singură
Și acolo da chiar acolo unde se vede în vechea cabană, aceea cu pereții de lemn și cam mică
O să dau, pentru o secundă, ușița de lemn, la o parte
Cu un zvâc
Pentru drept ce eu, deja, mărturisind, am lăsat mai în urmă
Și, da, o să scârțâie mult, pentru că sunt balamalele cam vechi și cam ruginite
O să aduc lemnișoarele proaspăt tăiate drept înăuntru
Am tăiat numai câteva pentru că nu prea știu cum se mânuiește
Mașina aceasta germană (cam prea nouă) de tăiat lemnele
O să le pun exact lângă vatră
Ce faci măi lemnișorule
Visez un câine care să mă apere tu ce faci, măi, omule, cu femeia ta
Vezi că e, încă, în mașină și te așteaptă...
Da stau măi lemnișorule mai taci
Câine, lățosule,
Lasă-mi în pace te rog cele două șosete albe flaușate și nu mă mânca
Vezi, măi, că e în mașină
Vezi, măi
Și o să aprind așadar focul cu niște foi mototolite de ziar
Cred că era și o gagică pe la pagina 9
Câteva clipe, o să îmi încălzesc picioarele drept pe sobă
Deja descălțat
Vezi că femeia ta e în mașină, deja
Cum o cheamă
A, da, Laura
Să-ți aducă atunci niște ciuperci pe care să le mesteci în gură cu lapte
Hey
Ce să fac măi leminișorule tu ce faci sunt mult prea obosit și prea trist
Unde suntem de fapt
Într-o ciupercărie
Și cine e Laura
Lasă, măi, foc din vatră, pentru că eu mă duc să trag portiera nițel mai bine.
Ce face muierea
Stă
Și ce mai face
Stă
Și ce mai zice
Stă.
Și cred că am văzut un porumbel drept la ea pe frunte
Ce făcea
Stătea sau nu știu cum.