iubirea necesită anumită stare de spirit
un du-te vino șerpuind printre vasele
de sânge
parcă nicio duminică nu a murit atât de frumos pentru ziua
de luni
îmi conving instinctele să nu creadă
lucruri ce se întâmplă unei persoane dintr-o mie întrerup scrierea
tocmai când umplea un perete

dacă va fi război sunetul de flaut al ploii va scoate cerbii
din albiile munților
limba va dori să știe ce senzație ai când ești răsfățatul soarelui
nu ghioceii aduc primăvara ci trecerea coarnelor
printre aburii ridicați de misterul schimbului energetic
lăsat de o civilizație care nu scria poezie

singurătatea își alege casele
de parcă ar vrea să cucerească orașul
împietrit
de frică
din cartea cu coperțile groase
citesc pe silabe muzica unui car alegoric ce refuză lumina

straturi de întuneric mă ridică până când ating turla bisericii
din care strigătul mut al iubirii
îmi dă starea aceea de spirit
de parcă aș vrea să pară un accident
sau să dau vina pe alții