să-mi aflu visele mă iau de mână cu te miri cine,
mergem în marele deșert victoria,
mergem ca nimeni, poate ne întoarcem și noi ca budha, moise, sau isus,
trebuie să fie ceva, ceva în acest deșert, trebuie,
la urma urmelor am călătorit în celălalt capăt al lumii, și
lumina era diferită, și
am vrut să facem ceva cu lumina, și
umbra era diferită, și
am vrut să facem ceva cu umbra, și
ne-am zbătut încet, încet ca niște musculițe în pânza unui păianjen burtos,
ne-am zbătut înainte și înapoi, și
umbra s-a strecurat atât de ușor printre noi
până când nu a rămas zare de umbră,
până n-a rămas strigăt în ploi,
până ne auzeam doar bătăile inimii,
auzeam sângele, fierbea ca un vin în butoaie,
bolborosea pe limba sângelui și
tot pe limba sângelui însângera tot ce-i apărea în cale
de nu am înțeles nimic, și
am mers în deșert, am mers, - decalaj nedepășit,
șuierat migrator,
să nu dispară acel deșert mic dintre gura clepsidrei, și
picătura de apă am transformat clepsidra în țurțur de gheață,
să nu dispară așa pur și simplu,
să nu dispară, și
apară ca în micul prinț