Poeme atipice (Semisonet II.)


Mai șed, în așteptare, pe-un genunche
Căci clopotele-ngână-n spațiul rece;
De se aude-o toacă, când mai trece
I-un cantor, cu cântarea în rărunche.

Biserici se aud cum umflă spații
Sunt rugăciuni, ce cad, sau, iarăși, urcă;
Un înger le adună, când se spurcă
Doar mulți rămași, prin Iad și-aliterații.

Din iarna-aceasta,-n glezne, prea săracă
Revin sub orgă, frântă, pe la pași;
Ca, fără cumpăt, inima să-mi zacă,

Dacă n-ar da zăpada-n ceterași!
Sau în femei, cu umbletul de dacă,
Dacă-s cerboaică, vreau, doi psalmi, rămași!