poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-10-12 | |
mai întîi a fost post apocalyptic și ne-am bucurat cu toții
că încă suntem în viață, că apocalipsa e încă imaginație și entertainment, apoi a fost post art și ne-am bucurat că nu ne-am refugiat altundeva decît în contemplare și șoc apoi a venit post punk și ne-am luat prima doză de depresie muzicală, mîngîietoare și defrișări subtile pe creier post rock, post literatură, post post și cîte altele vine iggy pop și spune post pop și depresia crește de atîta post așa mă simt și eu, post love, post iubire cu afecțiunile aferente totul mult mai simplu, redus la distrugerea valorilor inițiale, păstrînd doar miezul, că ai putea oricînd fi iubit de lumea care nu mai cumpără asta, că nu mai e original să iubești ci să fii iubit, să fii respectat pentru banii tăi, statut sau poziție ori ești lider, ori sclav, ori iubit ori adorator pe care nu dă nimeni mai mult de o găleată cu făină, zahăr și ulei, o țigară și o băutură lumea nu se mai învîrte în jurul axei, nu mai e nici măcar apocaliptică se în vîrte în jurul intereselor, e post dragoste ce se întîmplă aproapele nu mai e aproape, e post aproape și departele e și mai departe, cum și poezia e post poezie, tot mai ascunsă în miezul lucrurilor fără emoție, doar trăire pură, macabră ca un criminal care își hăcuiește victima și spune că e artă că e impuls și fiecare lucru își are frumusețea lui, de parcă frumosul e stabilit acum după post canoane, după numărul de adoratori post mamă, uite ce azil frumos ți-au pregătit pentru pensionare post mamă, ia și tu o porție de post durere, o durere mai autentică, mai true, cum se spune acum, uite fiul tău cum se zbate între post punk și post job, între post fericire și post iubire uite cum lumea nu mai e nici din lemn, nici din ciment, nici din metal nici din plastic, acum totul e bio, e post uman, mamă ce credeai dumneata despre renunțare, mamă, acum e acceptare și eu nu pot accepta că iubirea s-a sfîrșit, că muzica s-a sfîrșit că viitorul e tot un fel de trecut dar pe care nu mai apucăm să-l trecem.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate