Nu știu prea-bine poate ce este dragostea.
Probabil că e doar himera,piaza rea.
Ori poate că e clipa ce stă în multe clipe
Ce fac din astă viață placeri deloc fictive.

Dragostea o găsești privind la întâmplare
Uitându-te atent la astă lume mare
În care se găsește acel suflet de om
Ce te va face rege dintr-un simplu pion.

Dar unde s-o găsești?Fiindcă stă ascunsă.
Această damă tandră,această scumpă muză
Apare și dispare precum e o morgană
Lăsând un parfum tandru:iubirea diafană...

Pe buzele-i cărnoase și zâmbet de zeiță
Purtând pe creștet mândră o sfântă coronița
Făcută de Atena,lucrată dar de nimfe
Ea îți arată tandru două mișcări lascive.

Pe sânul drept e eros,pe stângul e norocul
Pe poale îți ghicește cum îți este sorocul
Iar pulpele gingașe și albe cum e spuma
Te fac să îți dai seama că ea îți e stăpâna...

Mândră din cale-afară,cu sânii opulenți
Cu sfârcuri ce arată cât sunt de îndrăzneți
Această mică zâna te are sub papuc
Și de îi ieși din mreje ajungi la balamuc.

Femeie mult-iubită și plină de amor
Pentru un zâmbet tandru eu aș putea să mor
Să mă las pradă sorții doar să te țin în brațe
Iar tu să mi te-apropii cu-mbrățișări somptoase.

Să-mi fie iarna vară și să te pot iubi
Iar vara fie-mi iarnă să pot încremeni.
Timpul să se oprească iar eu să te sărut
Însă un sărut sincer,nu unul prefacut...

În dimineți cu rouă să calci ușor pe iarbă
Șoptindu-mi te iubesc silabă cu silabă
Iar trupul tău de lapte să pot să îl sărut
Să fii a mea mireasă, al meu nou început.

Să te iubesc?Se poate.Dar nu e dureros.
E chiar plăcut se pare,este chiar prea-frumos.
Și de ar fi să sufar pentru a ta iubire
Știu că în felul ăsta voi avea mântuire...

Ai sâni frumoși,de mândră conița din vechime
Iar zâmbetu-ți arată o dulce istețime.
Sufletul ți-e cuminte ca roua dimineții
Iar ochii tăi arată doar fericirea vieții...

Eu te iubesc,să știi,cu toate că nu spun.
Poate sunt un tembel,poate ca sunt nebun
Însă în chipul tău mă regasesc pe mine
Iară surâsul tău îmi face numai bine...