poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-09-26 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Limbute, pestrițe, cu ochii-ntredeschiși (el habar n-are, dar toată lumea știe) femeile stau să prindă-n pălărie ca pe-un fluture, omul de pe-acoperiș; el habar n-are și merge-nainte pe marginea burlanului ca pe-o margine de abis. Nu poți avea decât ceea ce ți-i scris. Dintr-o femeie cu coapsa fierbinte (singurătatea a fost mare, lumea e mică) peste Paris, peste Atlantic, peste-ncărcatul secol în formă de explozibil, de pisică, împroșcând pereții și-acrobatul, sângele-a țâșnit ca un manifest. Acum somnambulul se-ntoarce spre Vest. Femeile-au rămas cu mâinile-n sus, burlanul se clatină-n ritmul unei ciuturi, o să plouă și-o să le umple pân-la-refuz pălăria de apă, gura de fluturi, subțioarele de dantelă și părul de păsări.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate