ÃŽntr-un limpede orgasm,
pân′ la ușa unde șezi,
urc în panică și basm,
cu-ndoielile grămezi.

Stea ne-ndemânatecă
de neliniște și grâu,
n-am uitat, cu toate că
râu-i orb, să-not în râu.

Nici de tot să-ncerc s-ajung
istmurile-abstracte
prin halatul holdei lung,
ros de boli olfacte.

Mă-neca de priveliște
gândul – și ce sâni mărunți
în caretele ca niște
lapovițe-n munți!

Mi-ați turnat în cupă
somn de lilieci,
clipelor de după
mierea lunii reci...