suflarea se naște din tot și nimic
golul și plinul sunt mâinile sale
ce mișcă și stă sunt poartă și cale
picioarele muntelui urcă spre pisc

lumina vine din nopți abisale
în gând se preschimbă mișcarea pe disc
se-mbată cu vise ce-i mare ce-i mic
prin arbori sevele urcă agale

și peste tot și nicăieri ne rotim
pe-aceeași rută mereu cu dus-întors
mereu căutăm noul Ierusalim

ca ă-l descoasem pe față și dos
noi doi plutim Ova grotesc și sublim
pe mări cu ape fără gust și miros