O invazie de cuiburi de păsări
și-n față absolutul
decoru-nlocuiește țărușii veșniciei
din tot ce-a trebuit rămase doar ce pare
sectele luminii: suveici de lut
spațiul umblă cu păsările
ignoranța mea umblă cu mine
din el a rupt cerul o parte
și mi-a dat-o
acuma suntem biblioteci, muzee, laboratoare și temple
acuma suntem arhive
Dumnezeu suferă în pereții care au fost
de neclintire-ai spune ce-a mai rămas din frâu
o față străină se uită la ea
și-i toarnă-mpărăteasa în cutele rochiei grâu
prefăcând-o în amforă

orientul intră în scenă limbut