poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-09-11 | |
așa spunea bătrînul pablo, tocmai de aceea îmi cultiv dragostea
am un ghiveci în care plantez cîte o pieliță moartă sau o unghie tăiată și noaptea fac liniște în casă și mă ascult cum cresc așa cum poți asculta cîntecul bolnav al firelor de rubarbă care cresc numai pe întuneric și aud neliniștit geamătul dureros și stins din pămîntul în care mă îngrop puțin cîte puțin cu dorința vie de a păstra dragostea vie, însă nimic nu crește în ghiveciul unde pămîntul albește ca părul, devine fărîmicios chiar dacă uneori îl ud cu lacrimile, alteori cu un sărut de vin sîngeriu degeaba îmi cultiv moartea și îmi îngrijesc dragostea dacă cineva nu vine să te ajute, să moară la fel ca tine, puțin cîte puțin, un fir de păr, o unghie în ghiveci, să ude cu zeama sa, cu dragostea sa, pămîntul să înnegrească să întinerească, sfîrșesc puțin cîte puțin și în fiecare pahar și în fiecare țigară, învelit în singurătate ca într-o cămașă de forță, ascult cum albește pămîntul din care viața fuge de parcă singurul refugiu e albul de catafalc și cu toate că mă las ajutat, nu e nimeni cu mine să plantăm moartea zi de zi, să vedem ce crește din ea, sunt sigur că poate iese ceva frumos cum din tata a apărut un nuc, e mic acum, dar știu că în timp va face nuci
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate