Am visat, o zi și într-o zi, că eram doar un fluture și îmi priveam picioarele de la măsura părului
Despletit
Pentru că mi-l luaseră alții
Cu milă și teamă
Cu milă și teamă atunci și eu, dar în spatele perdelelor și al ușilor încuiate
Erau drăguțe cu ojă albastră pe ele
Ce picioare frumoase să am
Aveam nume de Cipriana Ioana Natalia Bogdana
Pentru că îmi priveam cărțile de sub plâns, ascunsă exact parcă sub el
Ce fete frumoase, ziceam...
Ce infante puternice, ziceam și credeam că da...
Mă sunaseră înapoi.
Părul meu negru nu o să îl mai dau a doua oară
Nici prostia
Venirii pe acest conglomerat pătratic unde nu mă integrez
Nu îmi place lumea, dacă o văd anticometatoriu
Dar nu o să îmi schimb sufletul
Sunt bucată gri
Și nu vreau nimic
Nici măcar
Ratările coloanelor palpabile de piatră albă pe care nu le-am vrut
Piețele mari
Scuarurile largi, cu zăpadă pe ele
A zbura cred e ca un vin dar cu ceva ierburi prin el
nu îmi plac strugurii mâine
Dar de vin nu mă apropii pentru că tata își ține butoaiele cu cep pe la străini
Dar și lacrimile
Și mă chema până și Vlad pentru că eram prea
Eram pinguinul lui Emil
Și el zicea pas
îndrăgostită
Tată...! Și am fost fluturele din pini
apoi s-au dus toate sub praf
Apoi mi-am mai privit încă o dată picioarele și am privit și floarea, când m-am așezat, exact pe ea.
Ce departe,
Ce senzație!
Ia să îmi dau eu oja de pe picioare jos
Și să fug
Dau numele meu oricui, pentru că așa își lasă și fluturii viața
Dar nimeni nu înțelegea că floarea mea era foarte frumoasă
Când stăteam exact pe ea și după ce zburasem deasupra pe ea
Și-mi priveam picioarele, dacă coborâsem
Pe ea, exact
Tata mă privea zâmbea tată eu, deja, m-am întors înapoi
La dumneata
Mai tare decât un film 3 D și în ce specie m-am născut
Fă-mă, tată, un fluture
Vreau să am aripi și să nu mă cunoască nimeni
Numai el
Parul
Bărbatul
Dar să nu mă mai știe nimeni cred că fluturii și-ar face, mâine, colibe într-o pădure veche arhaică
E a mea tată pădurea mea eu am făcut-o
Și o să mă fac singură fluture
Data viitoare
Eu tată
Că pot, am mușchi de fluture deja iar pădurea e parcă veche
Am paisprezece copii și îmi place să le gătesc smântână cu pește
să le dau mandarine
amestecate cu pește și vin
copiii nu mânâncă niciodată nimic
iar vinul ține-l tată departe că nu e pentru femei
E fluturele care privește floarea de undeva de dedesubt
Cum se simt picioarele
Pe floarea aceasta
Numai atât zic
Ce mic sunt
Și mă simt
Exact ca pe zăpadă
Aha,
Și azi mai râde în pumni
O femeie
Ce drăguță pădure, dar și florile, șoade
Dați-mi atelierul
Să îmi măsor puterile cu nefacerea unei statuete pierdute
Înainte să fug.