poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-08-27 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Da, a fost ceva... Puțină moarte. Și apoi iarăși puțină. Se-nvârtea (o să-ți spun eu) pământul cu mine. Slăbisem tare. Și când ajungeau munții cu fundul în jos, lunecam pe-un tunel fără sfârșit ca un pumn de zgârciuri. Pe urmă au sosit căldurile, au venit musafirii, fructele și niște păsări. De-o fereastră anina timpul de-o balama veche anina fereastra. Dumnezeu s-a mutat în afara lui. Eu nu mai locuiesc în mine. Pielea tăcerii își coase păpușile rupte. Arse de simbolul stării de tulbure, orele au ceva otrăvitor. Până la perdeaua cunoștinței e-aceeași distanță totdeauna. Care? O să mai vorbim, o să mai vorbim... După furtunile de vară, toamna machiază cu șiretenie amiezile. Eu nu mai locuiesc în mine.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate