poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 390 .



Baladă de invenție albă (2.)
poezie [ ]
= cu corecție text =

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [poema ]

2021-07-26  |     | 



Mă (mai) ascunde lutul din care sunt făcută
și picătura apei, dar Dumnezeu m-a strâns
departe e pădurea, cea nerecunoscută,
cu zvârcoliri de cuiburi și cu miros de mânz,
de s-a făcut lumină, la margine de punte,
unde copaci s-așază, cu-aceleași tresăriri,
zăpada să-i cuprindă, ca febra de pe munte
ce ne-a ținut, în veacuri, pe amândoi - de miri;
i-aceeași cale veche, aceeași punte, unde
acum milenii multe, întâiul menestrel
scăpat de apa rece, cu isterii profunde
îți mai aduci aminte, ne-am cununat cu el,
să-mi fii întâiul mire, în nopți și-n constelații
de ce ne urmărește un rabi prefăcut?
îți vin, cu tine,-n carne, la margine de spații
și iar mă trec, ”pământă”, și în fântâni, și-n lut.
să porți rememorarea cu lampa mea azi stinsă
cât am murit cu omul, în primul meu păcat,
avea ca să se spele când, prima oară,-a ninsă,
îmi mai aduc aminte cum apă ți-am purtat...
Ascunsă-s, iar, de scutul cu care ferit-am cerul
în ochii tăi-pădure, și-n mersul tău domol;
și ce dacă copacul cunoaște, iarna, gerul
eu mă cobor în noapte, și port, iar, apa,-n ol;
până a-începe lumea și-o să se zbiere lerul
atunci o să se vadă cuibarele ce-au nins
să se audă snobul, săracul și spițerul
cum se îmbrățișează, când mila s-a întins.
De vine, `mâni, zăpada, și de s-o colindare,
pe puntea cea dosită, de dincolo de flori,
o să îți fiu aproape, ca întâia albă stare,
de parc-aș fi mireasă, în prag de Sărbători...

îmi pare că se-aude un cântăreț la uși
și că are să știe cât noi ne-am urmărit,
ca zalele coloanei din mâna lui Brâncuși
fricos balsam ce suntem, și iar am răsărit.


(Cu corecție, 2021),

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!