Din nesfârșite roze fără nume,
Ce-n hău de timp mereu s-au rătăcit,
Vreau una doar să scape-n timp oprit,
Fără pecete ori un semn anume.
Cândva, un blând destin mi-a hărăzit
Puterea de-a numi întâia dată
O floare mută și înmiresmată
Ce Milton cu nesaț a mirosit,
Dar n-a văzut-o. Roșie-aurie,
Tu, albă roză-ntr-o grădină ștearsă,
Trecutul, prin magie neștiută,
Să strălucească lasă-n poezie,
De fildeș, sânge ori argilă arsă,
Ca-n alba-i mână roza nevăzută.




traducere - Andrei Ionescu