poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-07-04 | |
Plutesc. Florile de nufăr din plastic
o cadă-dovadă că spumantul n-are Nici un efect. Mă-ntreb cum să intensific culorile, cum să strecor o lumină pe sub ușă cum să dau acestui tablou static, (clișeu, până la urmă...) O fărâmă de contrast, de viață, de forță? Mă văd din afară, din postura buretelui dezlânat, agățat de robinet O femeie ca alte femei, un corp ca oricare alt corp Mi-e frică de lipsa mea de originalitate, dar faptul că sunt comună îmi face culcuș. Am un fel de caimac călduț înăuntrul meu. E singurul lucru la care am drept pe deplin. Să-mi fiu destulă n-am învățat Nouă ni s-a predat aceeași lecție Noi facem tot posibilul să fim iubiți, să nu fim singuri Nouă ne tremură picioarele în fața altora și-n lipsa altora Nimic interesant. Îmi dau seama că nu știu nimic Și n-am nici un drept să-ți spun ceva ție, Să aștept ceva de la tine. Și totuși, asta e tot ce fac Mi-e frică și cald și stau așa Într-un balansoar cu o funie care stă să se desprindă de pe bara de întins rufe, o față drăgălașă, aștept de la tine bucățele de inimă glazurate. Fac giumbușlucuri, mă fac rotocol Îmi las pletele pe spate și-mi aranjez o șuviță cu dexteritate. Acum aș putea să închei cu o întrebare Dar asta m-ar face cu-atât mai plictisitoare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate