inutil este să-i spui că spaimele sunt ireale,
că frustrările sunt ca un diagnostic pus în singurătate,
că soarele său pare să înnopteze rătăcit în colb,
că-i vezi rănile în corpul fragil,
sufletul său pare
logodit cu păsările de pradă,
cu pumnii strânși mușcă din iarba rea,
nu te ascultă,
strânge cu fruntea ridată gânduri fără vlagă,
el nu te vede, privește în gol
ca și când nu ai exista.