toată viața se găsește între rafturi galantare între
oameni și mașini
la fel ca viața (mulți îi zic pauza) dintre notele muzicale

sunt instabil dacă oamenii sau hainele pe care le poartă
sau vorbele pe care le lasă în urmă ca fumul de țigară
sunt instabil zic
dacă toate astea îmi schimbă necontenit starea?

sunt?

orice mică întâmplare de pe stradă o transform într-o aluzie
a destinului
aluzie la care trebuie să iau o poziție (cândva era cea de drepți)

sunt?

de ce toată această pierdere a mirei? poate pentru că nu știu ce caut
poate caut o pâine
(nu mai spun că orice poate deveni pâine
pentru mine)

mă mai supără că nu îmi vin în cap scene din cărți sau
citate din filme
potrivite cu seismul pe care îl trăiesc
parcă nici nu le-am parcurs

bat darabana în aer fără să am căștile pe urechi
oricine ar putea crede că sunt nebun
mă alint că fața mă recomandă
mă alint că aceste gânduri pot deveni o poezie bună
că o să le transcriu sâmbătă dimineață

din fumul de pe stradă se aude ca o pâine
n-ai timp sâmbătă
și individul se pierde prin mulțime râzând cald
și eu mă abțin să nu iau poziția de drepți

sunt?