Nici strălucirea tigrului n-o are,
Cu umblet cadențat, nici de jaguar
Vărgate semne, nici silențios
Pas de pisică. Mai puțin felin,
El totuși a stârnit închipuirea
Și visul omului. Sunt lei de aur,
Dar și în vers. Apar în evanghelii
Și în palate arabe. La Hugo
Se plimbă leii ca la ei acasă.
Pe poarta din Micene îi găsești
Și la Cartagina, crucificați.
La Dürer leul e înfățișat
În luptă cu Samson, care-l ucide.
E jumătatea de grifon ce-n peșteri
Adânci păzește-a umbrelor comoară.
E un simbol în opera lui Shakespeare.
Sculptat a fost în stâncile de munte
Și zugrăvit de oameni pe drapele
Și rege desemnat peste-animale.
Cu ochii lui de umbră-l vede Milton
Ieșind din lut în cea de-a cincea zi,
Cu labele din față dezlegate
Și capul mândru-mpodobit cu coamă.
Pe roata din Caldeea strălucește
Și nelipsit e în mitologii.

Un animal ce seamănă c-un câine
Și-nghite prada-adusă de femelă.


traducere - Andrei Ionescu