Din stirpe sunt de pastori protestanți
și de soldați latino-americani
ce s-au bătut cu goții spanioli
și s-au întors acuma în țărână.
Eu sunt și nu sunt, căci adevărata
mea stirpe-mi este glasul părintesc
pe care îl ascult șoptind în Swinburne,
în groasele volume răsfoite,
dar necitite, care-mi sunt de-ajuns.
Sunt tot ce-aflat-am de la învățați.
Noroc ori soartă, aste două nume
de cercetată taină nepătrunsă
mi-au dat mai multe patrii: Buenos Aires
și Nara, unde-am petrecut o noapte,
Geneva, două Códobe, Islanda...
Un vis sunt singuratic și adânc,
mă pierd în el sau doar încerc s-o fac,
îndatorirea apusurilor sunt,
vechi dimineți și prima dată când
văzut-am marea și zărit-am luna
ce nu avea habar de Galileu.
O clipă sunt a vremii nesfârșite,
și fiecare noapte de nesomn,
și despărțire, și reîntâlnire.
Sunt vaga amintire a gravurii
din cămăruța mea pe care ochii,
azi stinși, au admirat-o îndelung:
Războinicul, cu Demonul și moartea.
Sunt celălalt, care-a privit pustia
și o privește-acum din veșnicie.
Oglindă sunt, ecou. Un epitaf.


traducere - Andrei Ionescu