De gândul tău adoarme ți se trezește visul,
Te leapădă de cuget și-alină a ta minte,
Dar uneori și-atuncea coșmar te ia aminte
Că de infernul cărnii departe-i paradisul...
Că zămislit ți-e visul tot de un bob de carne
Pitit de zvon de gânduri dar tot în minte stând
Dar vine Dimineața ce-n veci să îl răstoarne
Cu liniște eternă ființa ta visând.
Când te înalți cu rugă de chinul tău e somn
Și pe la Domn cu gândul aluneci în visare
Că doar atunci și-n cuget coșmarurile-adorm
Iar visul bea tăcere și drum de raiuri are.
Așa, în rugăciune, în minte-alină visul
Și capeți de pe piscuri o clipă paradisul