Intru în sat cum intră în ceață luna
Mai mult alunecând decât cu pasul
Deoarece ea nu poate porni furtuna
Asta că nu după ea se potrivește ceasul
Si tot ce vrea ea sacrilegiu
Nu înseamnă că vreau și eu

Norii pe lângă care trece luna
Se observă clar că sunt stranii
Nu înțeleg ei romantismul din urma
Lăsată vara, iarna de mașini, de sanii
Veselia adusă de conductori
E frumoasă chiar și cu mări

Deci straniul e romantism luat cu mâna
Exact când cineva își număra anii
Și nu mai putea trăgând frâna
Să pună la încercare ai sufletului frumos caii
Să vadă frumosul
Pe care nu-larată ceasul