De ieri albine albe pe via ta roiesc -Toți prunii și toți merii în iarnă înfloresc.
Petalele cu aripi de gheață cad domoale
Pe un covor mai moale ca iarbă cea mai moale.
S-au șters din fața țării și drumuri, și poteci -Stă
Argeșu-n zăvoaie cu tălpile lui reci
Și nu cutează moșul pe prund măcar un pas.
Izvoarele cu barbă în țurțuri au rămas
Și strașina făcându-și la ochi cu palma mânii,
Tot căutând cărarea, stă cumpăna fântânii.
Auzi întâi un zgomot, apoi - deodată - clar
Ca picături de ploaie pe-o apă de cleștar.
Sunt clopoțeii sănii: ascultă-i bine cum
O flamură de sunet îți flutură pe drum.
Aproape, mai aproape, sub deal, la deal, pe deal, îți sună la ureche o toacă de metal
Dar în odaia cramei cu focul în cămin,
Aduci pentru prieteni urciorul cel mai plin.
Te-așezi cu ei la masă, citești și procitești
Și vinul vechi și vinul mai nou ce-l pritocești.
Butucii ard în sobă cu trosnet și scântei.
Din rodul viei tale ești bucuros să bei.
Cucernic pentru oaspeți ridici câte-o bărdacă,
Pe frații-n poezie nu-i uiți cu cană seacă.
Și, ca poet al viei serbându-i sfântul hram, închini pentru
Horațiu,
Virgil și
Francis
Jammes.