III.


Același zeu profetic cutremură stejarii
Dodonii și la Delos înaltul palmier
Rămâne mărturie legând pământ și cer,
Dar au tăcut de-atuncea Homerii si Pindarii.

În temple profanate au năvălit barbarii
Și viersul lor răsună strident și adulter,
Dar n-au să se ridice pe piscul auster
Nicicând, al poeziei cu strictele fruntarii.

De lauda, de ura lor oarbă azi nu-mi pasă.
M-am depărtat de-un laur ce-n fiecare zi
Pe altă frunte-ngustă mai vestejit se lasă.

Căci tu îmi crești în suflet - la fel cum altădată
Din creștetul lui Joe destinul te trezi -
Senina fericire puțin îngândurată.