Ți-e numele străin ca bucuria
Ce-n viață doar o dată o găsești.
Èši-e numele senin ca poezia
Când, izvorând în suflet, biruiești

În zile neguroase să-mi revie
Fierbintea rază care o aștept?
Și-n limpezi zări, uitând de nostalgie,
Pe visul meu stăpân să mă deștept?

Minunea primăverii o recheamă
Cu viers de ape tânărul tău grai -
Și coajă mea de gheață cu ce teamă
Cu ce fior tânjesc ca să mi-o iai.

Când plin de apă vie-mi dai ulciorul,
Cum vrei omătul să nu-l spargă dorul?