curioși de drama ploii, pași se iscă pe alee,
trecătorul însetat se gândește-n mare voie:
- ce actriță iscusită, plângăcioasă, ba grăbită,
ba fudulă și spășită, rece-crudă, de oftica feerii
stoarce lacrimi de sub norul din batistă,
hotărâtă să topească straiele de cosânzene,
feți frumoși să-ngheț-n zâmbet din poiene,
apă-albastră de opal intră-n mugurii din plete,
ca un șarpe virtual se prelinge pe o coajă de copac,
târâie spre capul ierbii, - trei stropi mofturoși
se agață de un ram, născător de sfârcuri calde,
ca steluțele din brad, ne-adăpăm din dăra ploii.