ai botezat iubirea cu nume de spaimă
și te simți pentru asta cumătrul lui Dumnezeu
pentru că ai fost cândva zvârlit de sus
căderii i-ai spus cu multă fală zbor
te știi stăpânul aici ajuns
dar prețuiești mai mult ceea ce nu ai
ți-e pasul suspendat în aer
în fața lui niciun drum pe care alții
să nu-și fi lăsat pielea
te tot frămânți când nu este întrebare
căreia viața să nu-i fi dat deja un răspuns
schimbă vitezele gândului mai iute
decât ale sângelui
nu mai cere chestii absurde
să fie nefiresc primăvară în noiembrie
nu ție îți sunt date cheile timpului
trăiește precum o pasăre
doar pentru un cântec
mereu ai vrea o schimbare, dar
distribuția este aceeași
Toma puzderii și un singur Iisus