poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-04-06 | |
tu ești o primăvară-ntreagă iar eu ne-nțelept
că te urmez asemenea unei astenii, frumoasă ești, că mi-e ciudă când te văd, stând sculptată sub peregrinări de uluire și mi-e ciudă de-mi crapă toate pietrele lăuntrului ca la o iarnă, îmi e totuna de ridici a îmbufnare buza către sărutul nevegheat ființă, purces către tine, propriu-mi blestem de a fi cu amorul mi-l sfârteci clădind din bucățelele opace sunet de robie, călușul veșniciei, nelumină carnală pe când tu ești doar un abur moale iar eu firicelul galeș de apă ce l-am născut condensându-te din trup de floare tu îi ești parfumul, nevoia de a te simți carnată în patrul criptic al odăii e mărul dintre noi ca o punte de răsfăț aruncată și-ți miroase pielea albă a cuvânt peste inimile noastre de gingașă asemănare cenușa mi se-mpietri a pasăre în purpuriu apoi cântam pe guri de înțeles, cât despre lacrimile tale mă priveau temătoare în nuditatea serii, matineu carnal al simțurilor noastre și nu prea știu de tine dar eu simt atunci răvășirea moralității, lăsând-o până și fără îmbrăcăminți animalice nu regret dăruindu-ți retina să-ți fie așezământul de răgaz al trupului sub adierea propriei-mi priviri mlădios rupându-mi exaltarea de profan oferindu-ți-o troc de dumnezeire, îți serbez dibăcia de a mă uimi și ești sărbătoare printre frunzele înverzite în brâu nud mi-e ochiul, prin ochi te cuprind hoțește din sărutul tău am înțeles de ce pământul iubește mai mult luna decât soarele și glasul tunetului galben sărută spinul roșu sub aripa vântului cu două brațe transpirând dorință în sinuosul itinerar al cărnii tu ești o primăvară-ntreagă și eu sunt astenia ta să-ți strâng buza-n brațe sub revănul cer a spera visare cu brațe pe sânul luminii prin ușa deschisă intră parfum de păcat, o rană trează e lumea și tu tot în floare te îmbraci de parcă nuditatea ta face implozii de infern și îți strig, din celălalt capăt al odăii, să arunci dracului demonii ce mi-i servești la cafea
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate