Și uite așa
brusc
s-a făcut primăvară în balcon
după ce la un colț de stradă
am întâlnit o copilă cu părul bălai
ieșită să râdă la soare
de fapt
mergea la un examen la facultate
în încercarea de a lăsa în urmă
odată pentru totdeauna
orașul în care ploi triste
și zloata împroșcată de mașini
pictează zidurile triste
pe lângă care treci grăbit
fără ca cineva să-ți ațină calea

ajuns acasă
am găsit florile toate din glastre
cu fețele lipite de geam
iar dincolo de fereastra pe care iarna
și-a depus nestingherită funinginea
într-un alambicat vitraliu
am zărit zâmbind la soare
mugurii piersicului copil
și-ntr-un avântat puseu
iscat cum un vânt de nicăieri
am pus mâna pe o cârpă
pornit să primenesc casa
deși știam de atunci
că primăvara se va fi dus
iar eu nu voi fi terminat
și nici nu voi fi reușit
să-mi adun curajul să-i spun
ca decât să se tot mute
dintr-un loc într-altul mai bine-n viața mea.